O mâncare bună pentru pisici oferă toți nutrienții necesari, este potrivită vârstei și menține animalul la o greutate sănătoasă. Ambalajul atractiv, prețul ridicat sau expresii precum premium și natural nu garantează o formulă mai bună. Informațiile cu adevărat utile se găsesc în descrierea produsului, lista ingredientelor, constituenții analitici și recomandările de hrănire.
Pisicile sunt carnivore stricte și au nevoie de proteine de origine animală, grăsimi, taurină, vitamine și minerale într-un raport echilibrat. Totuși, alegerea nu se face după un singur procent. Contează formula completă, cantitatea consumată și modul în care reacționează animalul. O hrană potrivită susține digestia, blana, musculatura și nivelul normal de energie, fără să favorizeze îngrășarea.
Verifică mai întâi dacă hrana este completă
Prima informație pe care trebuie să o cauți este descrierea produsului. Pentru alimentația zilnică, pe ambalaj trebuie să apară formularea hrană completă pentru pisici.
O hrană completă este concepută să asigure necesarul zilnic de nutrienți atunci când este administrată conform recomandărilor producătorului. Aceasta poate fi oferită ca aliment principal, fără să fie nevoie să adaugi vitamine sau minerale.
Hrana complementară are alt rol. Din această categorie fac parte multe recompense, supe, creme, bucăți de carne sau conserve cu ingrediente puține. Ele pot fi oferite ocazional, dar nu ar trebui să formeze singure meniul zilnic.
Următorul pas este verificarea etapei de viață pentru care a fost creat produsul:
- kitten sau junior pentru pisoi;
- adult pentru pisicile mature;
- senior pentru pisicile în vârstă;
- sterilised pentru controlul greutății după sterilizare;
- gestation sau lactation pentru gestație și alăptare.
Pisoii au nevoie de mai multă energie și de un raport nutritiv adaptat creșterii. O pisică adultă sedentară poate lua rapid în greutate dacă primește constant hrană pentru juniori.
După sterilizare, necesarul energetic scade adesea, iar pofta de mâncare poate crește. O formulă pentru pisici sterilizate poate ajuta, dar porția rămâne esențială. Nicio hrană nu previne îngrășarea dacă este oferită fără măsură.
Termeni precum holistic, gourmet, premium sau superpremium sunt folosiți în principal pentru promovare. Ei nu arată dacă hrana este completă, cât de bine se digeră sau dacă se potrivește pisicii tale.
Cum interpretezi lista ingredientelor
Ingredientele sunt afișate în ordine descrescătoare, în funcție de cantitatea utilizată înainte de procesare. Ingredientul trecut primul are cea mai mare greutate în rețetă la momentul preparării.
Această regulă poate crea însă o impresie greșită. Carnea proaspătă conține multă apă și pierde din greutate în timpul producerii crochetelor. O sursă deshidratată de proteine animale poate furniza mai multă proteină decât o cantitate aparent mare de carne proaspătă.
Este util ca sursele animale să fie descrise cât mai precis. Formulări precum pui, curcan, somon sau proteină deshidratată de pasăre oferă mai multe informații decât denumirile foarte generale. Precizia devine importantă mai ales dacă pisica are o alergie alimentară confirmată.
Derivatele de origine animală nu sunt automat ingrediente slabe. Inima, ficatul și alte organe pot avea o valoare nutritivă ridicată. Problema unei denumiri generale este că proprietarul nu poate afla ușor ce surse au fost folosite.
Cerealele nu transformă automat o hrană într-un produs nepotrivit. Porumbul, orezul sau grâul pot furniza energie și fibre. O rețetă fără cereale poate conține în schimb cartofi, mazăre ori alte surse de amidon.
Lista ingredientelor nu arată singură calitatea produsului final. Contează digestibilitatea, echilibrul nutrienților, controlul calității și experiența echipei care formulează hrana.
Taurina este esențială pentru vederea, inima și reproducerea pisicii. Organismul felinei nu produce o cantitate suficientă, motiv pentru care taurina trebuie asigurată prin alimentație. Ea poate apărea în lista aditivilor nutriționali, nu neapărat între ingredientele principale.
Ce înseamnă procentele de pe etichetă
La constituenți analitici vei găsi, de regulă, proteină brută, grăsime brută, fibre brute și cenușă brută. În cazul hranei umede este indicat și procentul de umiditate.
Proteina brută arată cantitatea estimată de proteină, dar nu precizează calitatea sau digestibilitatea ei. Un procent ridicat nu este suficient pentru a declara o hrană mai bună. Sursa proteinelor și echilibrul aminoacizilor sunt la fel de importante.
Grăsimea furnizează energie și ajută organismul să folosească anumite vitamine. Pisoii și pisicile foarte active pot avea nevoie de o hrană mai energică. Pisicile sterilizate, sedentare sau supraponderale au nevoie frecvent de un control mai atent al caloriilor.
Cenușa brută reprezintă totalul mineralelor din produs. Denumirea nu înseamnă că în mâncare a fost adăugată cenușă. O valoare trebuie analizată în contextul întregii formule, nu folosită singură pentru clasificarea produsului.
Fibrele susțin tranzitul intestinal și pot crește senzația de sațietate. O cantitate prea mare poate reduce densitatea energetică și influența scaunul. Nivelul potrivit depinde de vârsta, greutatea și digestia pisicii.
Procentele de pe conserve și crochete nu pot fi comparate direct. Hrana umedă conține de obicei mult mai multă apă, ceea ce reduce aparent procentele celorlalți nutrienți.
Pentru o comparație corectă poți raporta proteina la substanța uscată. Dacă o conservă are 80% umiditate, rămân 20% substanță uscată. La o valoare de 10% proteină, calculul arată 50% proteină raportată la substanța uscată.
Hrană umedă sau hrană uscată
Hrana umedă contribuie la aportul zilnic de apă. Acest avantaj este important deoarece multe pisici nu beau suficient. Conservele și plicurile pot sprijini hidratarea, însă trebuie să fie complete dacă sunt folosite ca aliment principal.
Hrana uscată este ușor de depozitat și porționat. Fiind concentrată caloric, cantitățile aparent mici pot furniza multă energie. Un bol menținut permanent plin favorizează îngrășarea la pisicile care nu își reglează singure consumul.
Crochetele obișnuite nu curăță suficient dinții pentru a înlocui igiena orală. Pentru sănătatea dentară sunt necesare periajul, controalele veterinare și, atunci când medicul recomandă, produse special concepute în acest scop.
Alimentația mixtă poate combina avantajele celor două variante. Poți oferi hrană umedă la anumite mese și crochete în restul zilei. Cantitățile trebuie ajustate pentru ca totalul caloriilor să rămână potrivit.
Recomandarea de hrănire de pe ambalaj este orientativă. Porția reală depinde de greutate, vârstă, activitate, sterilizare și condiția corporală. Folosește un cântar de bucătărie, deoarece măsurarea din ochi duce frecvent la porții prea mari.
Recompensele trebuie incluse și ele în calcul. Este indicat ca acestea să reprezinte o parte mică din energia zilnică, fără să înlocuiască mesele complete.
Semnele că ai ales o hrană potrivită
Trecerea la un produs nou se face treptat, de obicei în șapte până la zece zile. Mărește zilnic cantitatea hranei noi și redu proporțional produsul vechi. Schimbarea bruscă poate provoca tulburări digestive.
Urmărește starea pisicii timp de câteva săptămâni:
- greutatea rămâne în limite sănătoase;
- scaunul este format și regulat;
- blana este îngrijită și lucioasă;
- pielea nu prezintă iritații;
- pofta de mâncare este normală;
- pisica are energie și urinează fără dificultate.
Prețul contează, dar trebuie raportat la costul zilnic, nu doar la greutatea ambalajului. O hrană mai concentrată poate avea o porție mai mică, iar un sac aparent ieftin poate necesita cantități mai mari.
Pisicile cu boli renale, urinare, digestive, hepatice, diabet sau alergii au nevoie de o evaluare veterinară. Dietele medicale nu se aleg doar după denumirea de pe ambalaj și nu se administrează preventiv fără recomandare.
O mâncare bună este completă, potrivită etapei de viață și oferită în porția corectă. Citește întâi destinația produsului, apoi valoarea energetică, constituenții analitici și ingredientele. Reacția pisicii completează informațiile de pe etichetă și îți arată dacă alegerea funcționează pe termen lung.
