O mașină electrică este propulsată doar de unul sau mai multe motoare electrice, alimentate de o baterie pe care o încarci de la o sursă externă. O mașină hibridă combină un motor cu ardere internă, de regulă pe benzină, cu un sistem electric de propulsie. Diferența dintre hibride ține de cât poate face motorul electric și de felul în care se încarcă bateria.
La un hibrid ușor, sistemul electric asistă motorul termic, mai ales la pornire și la accelerare. Un hibrid clasic poate folosi doar motorul electric pe porțiuni scurte, când bateria și condițiile de mers permit. La ambele, bateria primește energie în timpul deplasării, inclusiv la frânare. Hibridul cu încărcare la priză are o baterie mai mare și poate parcurge o distanță mai mare în regim electric înainte să folosească motorul termic.
Diferențele se văd ușor în viața de zi cu zi. Cu o electrică îți organizezi drumurile în funcție de locurile în care poți încărca. Cu un hibrid clasic alimentezi la benzinărie, iar mașina gestionează singură trecerea între cele două surse de propulsie. La un hibrid cu încărcare la priză, consumul de benzină depinde mult de cât de des încarci și de câți kilometri parcurgi cu bateria încărcată.
Cum funcționează o mașină complet electrică
În fișele tehnice, mașina electrică cu baterie apare adesea sub abrevierea BEV. Bateria de tracțiune stochează energia, iar motorul electric o transformă în mișcare. Când ridici piciorul de pe accelerație sau frânezi, motorul poate funcționa ca generator și trimite înapoi în baterie o parte din energia mișcării. Acest proces se numește frânare regenerativă și este folosit și de hibride.
Capacitatea utilă a bateriei se exprimă în kilowați-oră, prescurtat kWh. Consumul se exprimă, de obicei, în kWh la 100 km. De exemplu, cu o baterie de 60 kWh utili și un consum mediu de 18 kWh la 100 km, autonomia calculată este de aproximativ 333 km, dacă folosești întreaga capacitate utilă. În practică, viteza, temperatura și încălzirea habitaclului pot schimba consumul, așa că autonomia măsurată în testul standardizat WLTP poate diferi de cea obținută pe traseul tău.
Încărcarea la o stație de curent alternativ, numită și AC, este potrivită când mașina stă parcată mai mult timp. Puterea depinde atât de stație, cât și de încărcătorul instalat în mașină. La o stație rapidă de curent continuu, numită DC, energia ajunge la baterie fără să treacă prin încărcătorul de bord. Puterea maximă afișată de stație reprezintă un vârf posibil, iar mașina își ajustează ritmul în funcție de temperatura bateriei și de nivelul de încărcare.
O electrică are mai puține operațiuni de întreținere legate de propulsie. Dispar schimburile de ulei de motor și de filtre asociate unui motor termic, iar frânarea regenerativă poate reduce uzura plăcuțelor. Anvelopele, suspensia și sistemul de frânare rămân elemente care trebuie verificate periodic.
Ce deosebește cele trei tipuri de mașini hibride
Hibridul ușor, numit și mild hybrid sau MHEV, are o baterie mică și un sistem electric care preia o parte din efortul motorului termic. Îl poate ajuta la accelerare și permite, în funcție de model, oprirea și repornirea mai rapidă a acestuia. În majoritatea sistemelor de acest tip, motorul termic asigură deplasarea, iar contribuția electrică este auxiliară. La condus, îl folosești aproape la fel ca pe o mașină convențională.
Hibridul clasic, întâlnit ca full hybrid sau HEV, are un motor electric care poate mișca mașina și singur. În trafic, asta se întâmplă adesea la plecarea de pe loc sau la viteze mici, dacă bateria are suficientă energie. La o accelerare mai puternică, sistemul poate folosi ambele motoare. Bateria se încarcă prin recuperarea energiei la frânare și, când este nevoie, cu ajutorul motorului termic.
Există și hibride clasice în care roțile sunt acționate doar de motorul electric. De exemplu, la sistemul Nissan e-POWER, motorul pe benzină produce electricitate, iar motorul electric asigură deplasarea. Mașina rămâne un hibrid alimentat la benzinărie, chiar dacă roțile sunt antrenate electric.
Hibridul cu încărcare la priză, numit plug-in hybrid sau PHEV, are un port de încărcare și o baterie mai mare decât a unui hibrid clasic. Dacă autonomia electrică acoperă naveta, poți face majoritatea drumurilor zilnice folosind energia din baterie. Motorul termic poate porni totuși la o cerere mare de putere, pe frig sau atunci când nivelul de încărcare scade, în funcție de model. După ce consumă energia disponibilă pentru deplasarea electrică, mașina continuă în regim hibrid și poate recupera în continuare energie la frânare.
Ce contează când compari consumul și autonomia
La o mașină electrică, merită să compari consumul în kWh la 100 km și tariful la care vei încărca cel mai des. Prețul încărcării de acasă poate diferi de cel al unei stații rapide, iar pe un drum lung contează și timpul petrecut la opriri. Pentru un traseu făcut frecvent pe autostradă, autonomia în condiții apropiate de acel traseu spune mai mult decât cifra din fișa tehnică.
La un hibrid clasic, consumul se urmărește în litri la 100 km. În oraș, opririle dese îi oferă ocazii să recupereze energie și să folosească motorul electric la plecare. La viteză constantă pe autostradă, are mai puține ocazii să recupereze energie, iar contribuția motorului termic crește. Un hibrid ușor poate reduce și el consumul, dar efectul depinde de sistem și de traseu.
La un hibrid cu încărcare la priză, urmărești atât benzina consumată, cât și energia încărcată. Consumul oficial foarte mic de benzină reflectă un test care include mersul cu bateria încărcată. Dacă folosești mașina mai ales la drum lung și o încarci rar, vei parcurge mai mulți kilometri cu motorul termic pornit. Pentru o comparație utilă, uită-te și la consumul de benzină după ce ai folosit autonomia electrică, mai ales dacă așa vei parcurge majoritatea kilometrilor.
Un reper practic este distanța pe care o faci într-o zi obișnuită, împreună cu locul în care parchezi. Dacă poți încărca regulat, poți compara o electrică și un hibrid la priză după cât din traseu acoperă din baterie și cum se descurcă la drum lung. Dacă alimentezi în principal la benzinărie, diferența dintre un hibrid ușor și unul clasic se vede în cât de des poate fiecare să deplaseze mașina cu motorul termic oprit.
